De ce oare îmi tremură genunchii,
Când mă gândesc la tine?
De ce simt un gol în suflet,
Când nu eşti lângă mine?
Pentru că…
De ce? Oare de ce??
Pentru că…nu pot …
Nu pot să uit…
Cândva ai fost a mea….
Dar oare vei mai fi ?
Poate … poate nu te doare
Şi nu şti ce înseamnă suferinţa
Şi nu vei mai fi a mea …
Vei fi a lui …
Care crezi că te iubeşte
Dar nu ca mine…
Sufăr şi ţie puţin îţi pasă,
Mă doare sufletul să te ştiu în braţele lui
Dar asta e gândirea omenească in ziua de azi
Unu iubeşte si celălalt… doreşte…
Cum sa fac sa nu il mai vreau daca stiu ca nu mai pot fara a-l mai vrea?
Lupta cu sentimentele este si va fi una din cele mai grele lupte pe care le poate duce cineva….si lupta aceasta este grea pentru ca de obicei ne luptam cu noi insine cu propriile noastre sentimente.De atatea ori am zis….nu-l mai astept si totusi am asteptat si continui sa o fac.Poate gresesc, privirile si vorbele pe care unii oameni mi le arunca din cand in cand ma fac s cred ca asa e si atunci ma inchid in mine si ma intreb:chiar gresesc?si in minte imi vine un alt fel de raspuns, tot o intrebare:Conteaza daca gresesc?….cand si greseala este o lege a firii.Chiar conteaza cand fara el simt ca nu mai am o parte din mine, cand singuru moment in care ma simt linistita este acela in care sunt in bratzele lui iar celalalte clipe nu sunt decat surda si grea astepare?Cum sa fac sa nu il mai vreau daca stiu ca nu mai pot fara a-l mai vrea?”E rau, e crud, nu te merita” imi spune lumea….dar oare daca nu ar fi rau si crud l-am mai iubi?L-as iubi oare daca ar fi ca altii care sunt gata sa iti jure iubirea eterna si sa te imbete in cuvinte frumoase care de fapt nu au nici un substrat?L-as iubi oare daca ar fi altfel?Privirea lui albastra si rece, siguranta cu care paseste si cu care vorbeste, momentele cand e aseamena unui copil care te roaga sa ai grija de el….amestecul acesta de pasiune si rautate, de iubire si indiferenta sunt trasaturile lui care ma fac sa lupt cu mine si cu ratiunea mea.Cateodata simt ca nici nu este langa mine, nu imi spune si poate nu imi va spune vreodata ceea ce vreau sa aud!Dar isi mai au rostul cuvintele cand la caderea noptii imi tine mana intr-a lui si simt ca este tot ce mi-am dorit vreodata?mai are rost lupta????
Inchid ochii si imi apare in fatza privirea ta de gheatza….ochii tai albastrii, reci, goi in care am incercat sa ma regasesc de atatea ori, in care poate nu ma voi regasi niciodata.Drumul pana la tine il am in minte si acum,trotuarul ud intunericul care ma inunda si eu alergand spre tine….”Te ador “ziceai si zambeai….cata bucurie imi provoca zambetul tau.Imi culcam capul pe pieptul tau si asteptam sa ma iei in bratze….cand in sfarsit simteam rasuflarea ta aproape ma linisteam, sufletul meu stia ca acolo a vrut sa ajunga, langa tine.Vorbeai cu mine cu un oarecare aer de superioritate si taceam….te ascultam cu atentie si taceam….imi venea sa tzip si sa iti spun cat de mult te iubesc dar ramaneam tacuta in umbra superioritatii tale
hanna_bebemik: Uneori trecand pe langa tine intorceam privirea sa nu te vad,sa nu ti vad ochii de gheatza si sa fiu nevoita sa recunosc in fatza mea cat te iubesc…dar te iubesc si recunosc si ma intorc la zambetul tau mereu…suflet de gheatza.
Dacă cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu să o facă, asta nu înseamnă că nu te iubeşte aşa cum poate el mai bine. – de la A. citire
*
Se spune că într-o poveste de dragoste unul iubeşte mai mult…iar celălalt mai puţin. Simţi uneori cum ţipă deznădejdea în tine şi ar vrea să i-o strige lui: Iubeşte-mă aşa cum eu te iubesc. Dar nu.
El te iubeşte aşa cum poate el mai bine.
Atât poate. Şi nu poate mai mult. Nu are manifestări expansive. Efuziuni explozive decât în momentele în care vă pierdeţi unul în celălalt. Nu îi vine să îşi strige iubirea în gura mare…să o declame cu glas tare.
Iubeşte molcom. A foc mocnit. Tu arzi a vâlvătaie. Ca manifest.
El nu.
*
hanna_bebemik: Câteodată parcă nici nu ai fi acolo. Nu îţi spune şi nu îţi va spune vreodată ceea ce vrei tu să auzi. Ci doar ce el va vrea…şi când o va vrea el. Dacă o va vrea! Şi nu într-atât de multe cuvinte. Şi poate câteodată în nici unele.
*
Uneori chiar ajungi să te întrebi dacă într-adevăr simte ceva. Dacă te iubeşte. El crede că o ştii. Şi că nu mai ai nevoie de demonstraţii. A făcut-o o dată…pentru el a fost îndeajuns mărturisirea. Nu a repetat-o. Cuvintele sacre sunt lespede de marmură grea. Odată spuse, au fost îngropate sub ea. Inviolabile.
De cele mai multe ori sunt tăceri. Inexpresive.
*
Te gândeşti că dacă ai pleca într-o bună zi din viaţa lui nici nu şi-ar da seama că nu mai eşti lângă el.
Şi nu ţi-ar duce dorul. Şi nu l-ar durea lipsa.
Absenţa ta.
*
E doar o a
hanna_bebemik: Absenţa ta.
*
E doar o aparenţă. De-ar fi să pleci i-ai fi lacrimă.
Oare ce simt…?
De ce oare îmi tremură genunchii,
Când mă gândesc la tine?
De ce simt un gol în suflet,
Când nu eşti lângă mine?
Pentru că…
De ce? Oare de ce??
Pentru că…nu pot …
Nu pot să uit…
Cândva ai fost a mea….
Dar oare vei mai fi ?
Poate … poate nu te doare
Şi nu şti ce înseamnă suferinţa
Şi nu vei mai fi a mea …
Vei fi a lui …
Care crezi că te iubeşte
Dar nu ca mine…
Sufăr şi ţie puţin îţi pasă,
Mă doare sufletul să te ştiu în braţele lui
Dar asta e gândirea omenească in ziua de azi
Unu iubeşte si celălalt… doreşte…
Pentru tine, acum eşti fosta mea iubire!
rămas blocat târziu în noapte,
scriind al tău nume, şti tu …poate!
şi cu gândul departe,…la multe păcate
de dragoste să nu vorbim se poate ?
şi-mi este greu să respir
aerul de dimineaţă ce pustiu…
fără acel miros ca de trandafir
…si fără tine???mai bine să nu fiu!
da, da tu şti cum trece timpul
dar nu îl simţi fiind iubită
primind mult mai puţin dar …de la altul
mă luminez şi zic :”nu mai eşti a mea iubită”
şi lupt cu mine în suflet si-am gândit
căutând o rezolvare
am părăsit acel om dichisit
ce il priveai tu cu mirare
By Sorin
Cum sa fac sa nu il mai vreau daca stiu ca nu mai pot fara a-l mai vrea?
Lupta cu sentimentele este si va fi una din cele mai grele lupte pe care le poate duce cineva….si lupta aceasta este grea pentru ca de obicei ne luptam cu noi insine cu propriile noastre sentimente.De atatea ori am zis….nu-l mai astept si totusi am asteptat si continui sa o fac.Poate gresesc, privirile si vorbele pe care unii oameni mi le arunca din cand in cand ma fac s cred ca asa e si atunci ma inchid in mine si ma intreb:chiar gresesc?si in minte imi vine un alt fel de raspuns, tot o intrebare:Conteaza daca gresesc?….cand si greseala este o lege a firii.Chiar conteaza cand fara el simt ca nu mai am o parte din mine, cand singuru moment in care ma simt linistita este acela in care sunt in bratzele lui iar celalalte clipe nu sunt decat surda si grea astepare?Cum sa fac sa nu il mai vreau daca stiu ca nu mai pot fara a-l mai vrea?”E rau, e crud, nu te merita” imi spune lumea….dar oare daca nu ar fi rau si crud l-am mai iubi?L-as iubi oare daca ar fi ca altii care sunt gata sa iti jure iubirea eterna si sa te imbete in cuvinte frumoase care de fapt nu au nici un substrat?L-as iubi oare daca ar fi altfel?Privirea lui albastra si rece, siguranta cu care paseste si cu care vorbeste, momentele cand e aseamena unui copil care te roaga sa ai grija de el….amestecul acesta de pasiune si rautate, de iubire si indiferenta sunt trasaturile lui care ma fac sa lupt cu mine si cu ratiunea mea.Cateodata simt ca nici nu este langa mine, nu imi spune si poate nu imi va spune vreodata ceea ce vreau sa aud!Dar isi mai au rostul cuvintele cand la caderea noptii imi tine mana intr-a lui si simt ca este tot ce mi-am dorit vreodata?mai are rost lupta????
By Hanna BebeMik
Suflet de gheatza
Inchid ochii si imi apare in fatza privirea ta de gheatza….ochii tai albastrii, reci, goi in care am incercat sa ma regasesc de atatea ori, in care poate nu ma voi regasi niciodata.Drumul pana la tine il am in minte si acum,trotuarul ud intunericul care ma inunda si eu alergand spre tine….”Te ador “ziceai si zambeai….cata bucurie imi provoca zambetul tau.Imi culcam capul pe pieptul tau si asteptam sa ma iei in bratze….cand in sfarsit simteam rasuflarea ta aproape ma linisteam, sufletul meu stia ca acolo a vrut sa ajunga, langa tine.Vorbeai cu mine cu un oarecare aer de superioritate si taceam….te ascultam cu atentie si taceam….imi venea sa tzip si sa iti spun cat de mult te iubesc dar ramaneam tacuta in umbra superioritatii tale
hanna_bebemik: Uneori trecand pe langa tine intorceam privirea sa nu te vad,sa nu ti vad ochii de gheatza si sa fiu nevoita sa recunosc in fatza mea cat te iubesc…dar te iubesc si recunosc si ma intorc la zambetul tau mereu…suflet de gheatza.
By Hanna BbMik
Aparenta
Dacă cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu să o facă, asta nu înseamnă că nu te iubeşte aşa cum poate el mai bine. – de la A. citire
*
Se spune că într-o poveste de dragoste unul iubeşte mai mult…iar celălalt mai puţin. Simţi uneori cum ţipă deznădejdea în tine şi ar vrea să i-o strige lui: Iubeşte-mă aşa cum eu te iubesc. Dar nu.
El te iubeşte aşa cum poate el mai bine.
Atât poate. Şi nu poate mai mult. Nu are manifestări expansive. Efuziuni explozive decât în momentele în care vă pierdeţi unul în celălalt. Nu îi vine să îşi strige iubirea în gura mare…să o declame cu glas tare.
Iubeşte molcom. A foc mocnit. Tu arzi a vâlvătaie. Ca manifest.
El nu.
*
hanna_bebemik: Câteodată parcă nici nu ai fi acolo. Nu îţi spune şi nu îţi va spune vreodată ceea ce vrei tu să auzi. Ci doar ce el va vrea…şi când o va vrea el. Dacă o va vrea! Şi nu într-atât de multe cuvinte. Şi poate câteodată în nici unele.
*
Uneori chiar ajungi să te întrebi dacă într-adevăr simte ceva. Dacă te iubeşte. El crede că o ştii. Şi că nu mai ai nevoie de demonstraţii. A făcut-o o dată…pentru el a fost îndeajuns mărturisirea. Nu a repetat-o. Cuvintele sacre sunt lespede de marmură grea. Odată spuse, au fost îngropate sub ea. Inviolabile.
De cele mai multe ori sunt tăceri. Inexpresive.
*
Te gândeşti că dacă ai pleca într-o bună zi din viaţa lui nici nu şi-ar da seama că nu mai eşti lângă el.
Şi nu ţi-ar duce dorul. Şi nu l-ar durea lipsa.
Absenţa ta.
*
E doar o a
hanna_bebemik: Absenţa ta.
*
E doar o aparenţă. De-ar fi să pleci i-ai fi lacrimă.
De sânge.
Found By Hanna BbMik